Turbăria Lucs este situată la 10 km vest de Sâncrăieni, în partea de nord a lanțului muntos Harghita de Sud, în imediata vecinătate a crestei principale, între acoperișul Tolvajos și Băile Puturoase de la Szentimre, într-un crater uriaș (caldera).
Suprafața sa este de 120 de hectare, dar zona din jurul său a fost protejată din 1955, astfel încât suprafața totală protejată este de 273 de hectare. Turbăria din pâlnia veche și mlăștinoasă a craterului vulcanic Nagykőbükke, stratul de turbă de 4-5 metri grosime, a fost estimată la un total de aproximativ 3 milioane de metri cubi. Suprafața sa este acoperită cu un strat gros de mușchi, inclusiv mesteacănul Tundra (Betula nana), rozmarinul de turbă, iarba de rouă cu frunze rotunde, merișorul, dar cea mai mare parte a molidului de pădure se găsește în zonă, pe care localnicii o numesc molid, zona protejată Lucs și afluentul Lucs din împrejurimi. Lucs este drenat la vest de pârâul Kormos și la est de pârâul Nagyos.
Caldera de la o altitudine de 1080 m are un diametru de aproximativ 7 km. Este cea mai mare turbărie din România. Aici puteți găsi mesteacănul mic al Tundrei Epocii de Gheață, precum și o serie de rarități ale plantelor: rozmarin de turbă, iarbă de rouă cu frunze rotunde, merișoare, mătase de lână, diverse mușchi și mesteacăn. Pinul pitic (molidul), care crește rar printre mușchii de turbă ai mlaștinilor, face ca mlaștina să fie similară cu imaginea tundrelor nordice. Drumețiile nu sunt recomandate fără un ghid, deoarece vegetația mlaștinilor este atât de monotonă și uniformă încât este aproape imposibil să navighezi în ea. Speciile de reptile tipice mlaștinilor sunt șopârla vie și cruciatul. Populația sălbatică mare este tipică pădurilor din jur, unde urșii bruni, cerbii roșii, mistreții, cerbii, lupii și râșii sunt obișnuiți.
În prezent, este, de asemenea, un sit Natura 2000 pentru protecția habitatelor (ROSCI0246).
