Se află într-un crater uriaş la 10 km Vest de localitatea Sâncrăieni, pe partea nordică a Harghitei de Sud aproape de creasta principală a muntelui, între culmeaTolvajos şi Băile Pucioasa din Sântimbru. Craterul (caldera) se află la o altitudine de 1080 m deasupra mării, având un diametru de 7 km. Marginile calderei sunt delimitate la Nord de vârful Talabor (1293 m), la est de Nagy-Kő-bükk (1231 m), la sud Tető-fenyő (1392 m), la sud-vest Dealul Rotund (1245 m) iar la vest Piatra Cormoş (1160 m).

Tinovul Luci are 272 hectare, fiind cea mai mare mlaştină de turbă din Transilvania, şi arie naturală protejată din 1955, astăzi făcând parte din reţeaua Natura 2000 (ROSCI0246). Din punctul de vedere al condiţiilor de turbă, Tinovul Luci este foarte special. Pinul de pădure (Pinus sylvestris) şi mesteacănul (Betula pendula) îi dau un aspect similar tundrei, dar unicitatea locului este dat de mesteacănul pitic (Betula nana), tinovul fiind cel mai sudic teriotoriu de pe planetă pentru această specie. Mesteacănul pitic este în pericol de a dispărea astfel vom găsi doar câteva exemplare aici. Solul este acoperit de un covor de muşchi surpătoare (speciile Sphagnum).
Grosimea maximă a turbei este de aproximativ 5,4 m în mijloc, dar scade sub un metru la margini (Pop 1960), cantitatea fiind estimată la peste 3 milioane m3.
Tinovul Luci se găseşte în caldera Luci, care este produsul vulcanismului neogen, având energia de relief cu valori mai ridicate decât restul arealului. Versanţii au pante cuprinse între 37° pe marginea calderei şi 12-15° în apropierea tinovului.
Tinovul Luci s-a format pe locul unui lac de crater colmatat, asemănător lacului Sfânta Ana din masivul Ciomatu, fiind definită geomorfologic de procesele de eroziune de suprafaţă, care au dus la colmatarea lacului. Procesele actuale geomorfologice sunt tipice zonei vulcanice neogene din Carpaţii Orientali.

Tinovul Luci ocupă partea centrală a unui crater uriaş (craterul Luci, amintind astfel de situația similară a tinovului Mohoș) situat în zona de creastă a Munților Harghita de Sud, între culmea Tolvajos şi Băile Sântimbru. Craterul (caldera) se află la o altitudine de 1080 m deasupra mării, având un diametru de 7 km. Marginile calderei sunt delimitate la Nord de vârful Talabor (1293 m), la est de Nagy-Kő-bükk (1231 m), la sud Tető-fenyő (1392 m), la sud-vest Dealul Rotund (1245 m) iar la vest Piatra Cormoş (1160 m).

La tinov se ajunge pe DJ 123d care leagă comuna Sâncrăieni de stațiunea Băile Sântimbru. Drumul trece la mică distanță de tinov (circa 200-300 m) și anume exact în sectorul în care drumul, părăsind valea, ajunge în creastă. Din acest drum județean, la sud de tinov, se desprinde un drum forestier pe care se poate coborî în partea cealaltă a muntelui, spre Biborțeni - Baraolt. Primele secvențe din videoclipul din 2015 redau modalitatea și zona de intrare în tinov.

Tinovul este instalat într-o arie depresionară reprezentată de craterul vulcanic Luci, în prezent puternic erodat şi colmatat. Din turbărie izvorăşte Râul Cormoş, eroziunea deschizând rama craterului spre SW.

Turbăria Luci s-a format prin acumularea treptată a resturilor vegetale în fostul lac vulcanic, situaţie comparabilă cu Tinovul Mohoş. La Mohoş încă se găsesc ochiuri de apă, pe când aici lipsesc, procesul de colmatare fiind mult mai avansat. De altfel şi grosimea stratului de turbă este mult mai mică, la Luci scăzând de la circa 5 m în partea sudică, la 1,5-2,0 m spre nord.

Tinovul nu este păzit, iar accesul este liber. Nu sunt nici indicatoare sau panouri turistice care să semnalizeze prezența tinovului (rezervației).

În turbărie, datorită condiţiilor particulare, resturile vegetale nu se mai descompun în totalitate, ci se acumulează, tasându-se în partea inferioară pe măsura creşterii grosimii. Principala sursă vegetală a acestor turbării este reprezentată de diverse specii de muşchi din genul Sphagnum. Mlaştinile în care se dezvoltă aceste turbării sunt oligotrofe, deci foarte sărace în nutrienţi.

Specific acestor turbării montane este aspectul lor concentric în privinţa înălţimii arborilor. Aceştia sunt mai înalţi în zona periferică, talia lor scăzând treptat pe măsura avansării spre centrul turbăriei. Explicaţia este simplă: substratul turbos nu asigură nutrienţii necesari şi poate că nici tăria pentru a rezista la vânturile puternice. Situaţia extremă se întâlneşte la Mohoş unde pinii din centrul turbăriei sunt foarte piperniciţi şi au doar 1-2 m înălţime.

Un alt aspect specific este centura mlăştinoasă numită "lagg" (termen suedez) care înconjoară turbăria. Aceasta se formează datorită ratei de creştere a muşchilor, respectiv de formare a turbei, care este mai mare în partea centrală decât la periferie. În consecinţă, zona centrală a tinoavelor este uşor bombată. "Lagg-ul" este zona de tranziţie în care se amestecă apele slab mineralizate din interiorul turbăriei cu apele acviferului freatic şi are mare importanţă în stabilitatea şi evoluţia ecosistemului.

Spre sfârșitul lui august veți găsi aici afine pe săturate, iar apoi merișoare. De asemenea, în tinov veți observa destul de mulți copaci cu coaja jumulită de urși.

Rezervaţia prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită datorită ecosistemului forestier în care vegetează specii oligotrofe specifice turbăriilor, dar şi tundrei, considerate relicte glaciare și pe care le știți deja o parte de la tinovul Mohoș: mesteacănul pitic, roua cerului, ruginare, sânzâiene, viorea, călţunul doamnei, odolean, poroinic, iarba ciutei, pufuliţă, vuitoare, bumbăcăriţă, iarba vântului, rogoz, curechiul de munte. Lângă aceste rarităţi floricole, apar o serie alte specii de arbori şi arbuşti mai obişnuite: molid, brad, pin, zadă, mesteacăn, salcie aurită, zălog, merişor, afin, cununiţă.

Dintre animalele mai deosebite este semnalată prezenţa unui amfibian din specia Rana temporaria (broasca-roşie-de-munte), specie aflată pe lista roşie a IUCN. Frecvent se pot vedea ursul brun, cerbul carpatin, mistreţul, căprioara, lupul, chiar şi râsul. Dintre păsări sunt semnalate şorecarul comun, cinteza şi mierla gulerată.

Deplasarea în tinov trebuie să se facă cu cea mare atenţie deoarece monotonia vegetaţiei şi lipsa reperelor îngreunează foarte mult orientarea (foto, video). Recomandăm să folosiţi o busolă sau să vă orientaţi după soare. Dacă nu sunteți stăpâni pe situație, încercați să nu vă aventurați prea mult în adâncul tinovului deoarece mi-a fost dat să întâlnesc mai mulți turiști sau culegători debusolați.

Liquid Web Managed Word Press